Un tâlhar s-a hotărât să prade o mănăstire. Seara, pe la amurg, s-a apropiat de porţi - şi l-a văzut de pe zid o călugăriţă.
- Vai! - a strigat aceasta, începând în grabă să tragă clopotele. Surorilor, veniţi încoace repede! A rămas un părinte afară, stă acolo şi nu poate să intre!
Toate au dat fuga, au deschis porţile, l-au întâmpinat cu lumânări, cu cinstire.
Tâlharul s-a pierdut cu firea şi nu ştia ce să mai facă. "Eu am venit să fac rău, şi ele mă primesc atât de frumos", se mira el - şi a fost atât de cutremurat încât s-a pocăit îndată.
Tâlharul s-a pierdut cu firea şi nu ştia ce să mai facă. "Eu am venit să fac rău, şi ele mă primesc atât de frumos", se mira el - şi a fost atât de cutremurat încât s-a pocăit îndată.
Atât de mare este puterea gândului bun, că poate schimba până şi cugetul aproapelui.
Apa vieţii - 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu