Bucuria de a fi cu Hristos

   

      A păstra bucuria Învierii lui Hristos, adevărata bucurie în sufletele noastre, se poate numai dacă relația cu Hristos este o relație personală de iubire, şi numai dacă în această relație personală de iubire căutăm să fim cu Hristos cât mai des... 

    Oamenii care au înteles lucrul acesta şi se împărtăşesc mai des, nu mai sunt aşa doborâți de necazuri, pentru ei viața nu înseamnă neapărat lupta pentru a depăşi o boală, pentru a depăşi neajunsurile din lumea aceasta, ci pentru ei sensul vieții s-a schimbat - sensul vieții este bucuria de a fi cu Hristos şi întâlnirea lor cu Hristos. 

    Atunci toate se schimbă : mă duc la biserică nu fiindcă am necazuri sau mi-e greu in lumea aceasta, sau pentru că "aşa trebuie". Mă duc pentru că acolo este Cel pe care Îl iubesc, şi vreau să mă întâlnesc cu El şi să mă unesc cu El. Şi, bineînțeles, oamenii aceştia trăiesc relația cu Hristos mult mai conştient. Împărtăşania nu mai este un obicei... 

    Unul care trăiește relația unirii sale cu Hristos ca o relație de iubire, nu ca o îndatorire sau ca un obicei, un om ca acesta chiar trăieşte bucuria.

Părintele Dionisie de la Albac