Dragă Tată,
Îți scriu această scrisoare ajunsă
la vârsta adolescenței, în frumosul an al optsprezecelea – o vârstă la care
majoritatea tinerilor uită de Cel care le-a dat suflare de viață și se
consideră stăpâni pe viața lor, ca și cum ar fi înșiși creatorii ei. Se mai
gândesc și prietenii mei din când în când la Tine, toată lumea o face. Ești
parte din fiecare celulă a noastră, iar noi suntem parte din Tine. Cu toate că
suntem dovada vie a puterii Tale, mulți Te consideră un personaj dintr-un basm
vechi, deja demodat și se revoltă împotriva Ta, fără să realizeze că Tu ești
singurul lor adăpost la vreme de furtună.
Pe mine mă ducea bunica la Tine încă
din primii ani pe care mi i-ai dat să-i trăiesc, alături de o familie minunată,
care știai Tu că-mi va oferi un trai fondat pe credință și iubire. S-a părut că
ne-am împrietenit foarte repede, deși la început nu înțelegeam prea multe. Nu
aveam încredere în oricine, dar știam că tu ești Binele. De fapt, noi ne știm
de mult. Sunt sufletul care a stat lângă Tine și pe care l-ai trimis în
misiune, pe Pământ, pentru un număr de zile limitat, ca mai apoi să mă întorc
la Tine. Bunica mi-a confirmat asta. Nu cred că a murit, nu cred în moarte,
deși aceasta pare să fie cea mai mare teamă a oamenilor care mă înconjoară.
Viața noastră aici e ca și o zi grea la școală sau la muncă. E o perioadă
limitată, iar când timpul s-a scurs, ne întoarcem fericiți la casele noastre,
la familiile noastre. Dar Cerul Tău e casa noastră, iar Tu ne ești familia. De
la Tine venim, la Tine ne vom întoarce odată ce filele cărții pe care o citim
și trăim vor ajunge la final. Ceea ce aici e efemer, acolo e veșnic.
Am crescut și te-am supărat de
nenumărate ori, dar ca orice Tată, m-ai iertat mereu și continui să-mi dai
iertare pentru orice greșeală. M-ai ocrotit, mi-ai dat liniște, pace și șansa
de a învăța despre Tine și originea mea din fiecare lucru pe care l-am întâlnit
în drumul meu, care duce tot spre Tine. M-ai ajutat să merg la școală și să
învăț să Te citesc, să-mi fac prieteni pentru a nu fi singură în această
călătorie în care m-ai trimis încă din prima zi petrecută în burtica mamei
mele. Rezultatele bune nu au întârziat să apară și pentru asta, Tată, țin să-ți
mulțumesc. Mi-ai descoperit talentele și m-ai ajutat să-mi dezvolt pasiuni:
limbi străine, istorie, lectură, pictură... M-ai susținut mereu și asta s-a
văzut după fiecare concurs pe care l-am
câștigat.
Viața nu e mereu ușoară într-o lume
ticsită de așa-ziși atei, care până și în școală încearcă să-mi dovedească
faptul că Tu nu exiști și mă iau în râs pentru că eu cred în Tine. Dar nu pot
să mă convingă, și până la urmă, cine îi ascultă?! Nu am avut niciodată un prieten imaginar, iar
faptul că stau în acest ceas și-ți scriu această scrisoare nu poate decât să
susțină realitatea existenței Tale.
Nu am rupt legătura cu Tine, ori
prin câte încercări am trecut. Mă rog de fiecare dată când am ocazia și îți fac
vizite des, pentru că ai mereu ușile Casei Tale deschise. E foarte plăcut să
văd totuși atâția tineri care Te urmează
în biserici, în școli și în viața de zi cu zi – nu mă mai simt singură.
Prin această scrisoare, vreau să-ți
mulțumesc pentru că exist și i-ai dat mamei mele puterea de a mă naște și
crește. Îți mulțumesc pentru tot binele pe care mi-l faci în fiecare secundă a
vieții mele și pentru că îmi ești alături la bine și la greu.
Fiica ta iubită,
Andreea Gabriela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu