Ca albina sau ca musca?

„Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe in Biserica. Iar eu le-am spus:

„Dacă vei intreba o muscă: «Sunt flori in locul acesta?», ea iti va spune: «Nu stiu. Ci stiu numai că acolo jos, in groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii», si iti va insira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei intreba o albină: «Ai văzut vreo necurătie in locul acesta?», ea iti va spune: «Necurătie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», si iti va enumera o grămadă de flori de grădină si sălbatice. Vezi, musca stie numai unde există gunoaie, in timp ce albina stie că acolo este un crin, mai departe o zambilă”.

După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, iar altii cu musca. Cei care seamănă cu musca in orice situatie caută să afle ce rău există si se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot orice bine există. Omul stricat gândeste, pe toate le interpretează de-a stânga si le vede anapoda. In timp ce acela care are gânduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gândul cel bun.

Odata un copil de clasa a sasea a venit la Colibă si a bătut cu ciocănelul in poartă. Aveam de citit un sac de scrisori, dar mi-am spus să ies să văd ce vrea. „Ce este, voinice?”, il intreb. „Aceasta este Coliba Părintelui Paisie?”  mă intreaba. „Vreau să-l văd pe Părintele Paisie”. „Aceasta este, dar el nu este aici; s-a dus să cumpere tigări”, ii spun. „Se vede că s-a dus ca să cumpere pentru cineva”, imi spune el cu gând bun. „Nu, ci pentru el s-a dus să cumpere, ii spun. I s-au terminat si făcea ca un nebun. Pe mine m-a lăsat aici singur si nici măcar nu stiu când se va intoarce. Dacă văd că intârzie, o să plec de aici”. Atunci băiatului i s-au umplut ochii de lacrimi si iarăsi a spus cu gând bun: „Il obosim pe Părintele”. „Dar ce vrei cu el?”, l-am intrebat din nou. „Vreau să iau numai binecuvântarea lui”, mi-a răspuns. „Ce binecuvântare sa iei, copile! Acesta este un inselat. Nu-i bun de nimic. Eu il stiu bine. Nu astepta degeaba, pentru că atunci când se va intoarce va fi nervos, poate chiar si beat, căci mai si bea”. Dar acel copil punea mereu gândul cel bun. „In sfârsit, îi spun, eu voi mai astepta putin, ce vrei să-i spun?”. „Am să-i dau o scrisoare, imi spune, dar voi astepta să iau si binecuvântarea lui”. Ati văzut? Orice îi spuneam, el o primea cu gândul cel bun. I-am spus: „Făcea ca un nebun pentru că nu avea tigări”, iar sărmanul a suspinat si a lăcrimat. „Cine stie, poate s-a dus să cumpere pentru cineva”. Altii citesc atâtea, iar acela, un copilas de clasa a sasea, să aibă gânduri atât de bune! Să-i strici gândul si el să si-l facă si mai bun si să tragă o concluzie mai bună. M-am minunat de aceasta! Pentru prima dată am vazut un astfel de lucru!”

Sf. Cuvios Paisie Aghioritul