“Doamne Cel vesnic si Facatorule a toate, Care în bunatatea Ta cea nepatrunsa m-ai chemat în aceasta viata, Care ai revarsat peste mine harul Botezului si pecetea Duhului Sfânt, Care ai sadit în mine dorinta de a Te cauta pe Tine, singurul adevaratul Dumnezeu, asculta rugaciunea mea. N-am viata, nici lumina, nici bucurie, nici întelepciune, nici tarie fara numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina faradelegilor mele nu îndraznesc sa-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tai: „Tot ce veti cere în rugaciune cu credinta, veti primi” si: „orice veti cere în numele Meu, voi face voua”. De aceea, îndraznind sa Te chem: Pazeste-ma de orice prihana a trupului si a duhului. Învata-ma sa Te rog cum se cuvine. Binecuvinteaza aceasta zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.
Cu puterea binecuvântarii Tale fa-ma în stare sa graiesc si sa lucrez în toata vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, rabdare, dragoste, blândete, pace, curaj si întelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenta Ta. Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunatate, arata-mi calea voii Tale, si da-mi sa umblu în fata Ta fara pacat. Tu Doamne, Tu stii cele de care am nevoie. Cunosti orbirea si nestiinta mea, cunosti neputinta si stricaciunea sufletului meu, dar nici durerea si întristarea mea nu-ti sunt ascunse Tie. De aceea, Te rog, asculta rugaciunea mea si prin Duhul Tau Cel Sfânt învata-ma calea pe care sa merg; iar atunci când vointa mea ticaloasa ma va conduce pe alte carari nu ma cruta, Doamne, ci sileste-ma sa ma întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fa-ma sa ma tin cu tarie de ceea ce este bine. Pazeste-ma de tot cuvântul sau fapta care strica sufletul; de orice porniri care nu gasesc buna placere înaintea Ta si-l ranesc pe semenul meu. Învata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Daca e voia Ta sa nu raspund, fa-ma sa tac în duh de pace, sa nu întristez, nici sa-i ranesc pe semenii mei. Aseaza-ma în calea poruncilor Tale si pâna la ultimea mea rasuflare sa nu ma lasi sa ratacesc departe de lumina îndreptarilor Tale, ca poruncile Tale sa fie singura lege a fiintei mele pe acest pamânt în veci. Doamne, rogu-Te, ai mila de mine. Pazeste-ma în întristarea si nenorocirea mea si nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe si mari. Dar îmi aduc pururea aminte de rautatea mea, de ticalosia si josnicia mea. Miluieste-ma! Nu ma departa de la fata Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporeste în mine constiinta acestei nevrednicii si da-mi mie, celui mai rau dintre oameni, sa te iubesc pe Tine asa cum ai poruncit: din toata inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu si cu toata taria mea: din toata fiinta mea. Da, Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfânt, învata-ma dreapta judecata si constiinta. Da-mi sa cunosc adevarul Tau înainte de a intra în mormânt. Tine-ma în viata în aceasta lume ca sa-ti pot aduce pocainta dupa vrednicie. Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarba înca. Când Îti va bineplacea sa pui capat vietii Mele, da-mi de veste dinainte ca sa-mi pot pregati sufletul sa vina înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricosator si da-mi bucuria mântuirii Tale. Curateste-ma de toate gândurile tainice, de toata rautatea ascunsa întru mine; si da-mi raspuns bun la scaunul Tau de judecata.
Doamne, în mare mila Ta si necuprinsa Ta dragoste de oameni, asculta rugaciunea mea!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu