- Părinte, de ce facem atât de greu binele și alunecăm atât de ușor spre rău?
- Deoarece pentru bine trebuie mai întâi să ajute omul însuși, să se nevoiască, în timp ce la rău ajută diavolul. (...)
Oamenii ușor se influențează la rău. Deși în profunzime recunosc și primesc binele, totuși mai ușor se influențează și sunt atrași de rău, pentru că acolo dictează aghiuță. Coborâșul cel lin îl află cu ușurință oricine, pentru că ispititorul nu are alt tipic, ci numai să îmbrâncească făpturile lui Dumnezeu pe panta cea dulce.
Însă Hristos procedează cu noblețe. Îți spune: ”Acesta e binele”; ”Dacă vrea cineva să vină după Mine...”(Ev. Matei 16,24). Nu spune: ”Vino la Mine cu sila!”
Diavolul are viclenie. Îl îmboldește pe om și dintr-o parte și din alta, ca să-l ducă acolo unde vrea.
Dumnezeu însă respectă libertatea omului, pentru că El nu vrea robi, ci fii. Și cu toate că știa că va urma căderea, nu i-a făcut robi. A preferat să vină El însuși, să Se întrupeze, să Se răstignească și să-l câștige în felul acesta pe om. Însă prin această libertate pe care a dat-o Dumnezeu - cu toate că diavolul poate face mult rău prin ea - s-a dat și un prilej pentru cernere.
Iar în felul acesta se vede ce face fiecare cu inima sa; se vede lămurit cine are mărime de suflet.
Sf. Cuv. Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol I - Cu durere și dragoste pentru omul contemporan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu