Privindu-ne în oglinda Evangheliei

    Inima se poate desfăta de pacea cea fericită doar când rămâne în poruncile evanghelice, când rămâne în ele cu lepădare de sine.    

       Atunci când se ivește în ea o altă dreptate, își pierde odihna.

     Mare și atotsfântă carte este Evanghelia! In ea este zugrăvit omul nou, cel după asemănarea lui Dumnezeu – iar care trebuie să fie însusirile omului celui nou, ne-o arată poruncile lui Hristos. Prin ele, Hristos ne-a descoperit însușirile Sale, felul Său de a gândi si de a făptui. 

    Privind în oglinda Evangheliei la noi însine, putem, putin câte putin, să ne cunoastem neajunsurile, să ne dezbrăcăm de conceptiile si de însusirile omului celui vechi, să le înlocuim cu gânduri si însusiri evanghelice, cu gândurile si însusirile lui Hristos. 

    In aceasta constă sarcina, problema pe care trebuie să o rezolve, să o îndeplinească crestinul în vremea vietii sale pământesti. Trebuie să ne zugrăvim în suflet portretul lui Hristos, să-i impărtăsim asemănarea cu modelul lui. 

    Portretele care nu seamănă cu originalul vor fi respinse la expozitia generală, când fiecare dintre oameni va fi cercetat ca să se vadă în ce măsură a păzit si a înnoit în sine chipul si asemănarea Făcătorului și Dumnezeului său. Chipurile pe care trăsăturile si culorile sunt atât de schimonosite încât s-a pierdut orice asemănare vor auzi: Nu vă cunosc pe voi! Ele nu vor fi recunoscute. De ele Se va lepăda Domnul!

(Sfantul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu)

Sursa: doxologia.ro