VIAŢA ÎN DUH FILOCALIC - Despre ascultare

* Nimic nu atârnã asa de greu ca pãcatul si neascultarea (Sf. Ioan Hrisostom).

* Ascultarea, ca stare a inimii, este singura deosebire esentialã între vederea din lume si cea de dincolo de lume (Rafail Noica).

* Noi credem, dupã cum credeau Sfintii Pãrinti, cã, dacã Domnul Însusi nu îl cãlãuzeste pe calea ascultãrii, începãtorul nu va putea sã învete nimic de la oameni; chiar de ar avea înaintea lui pe Sfintii Apostoli însisi, el ar arunca cu pietre în ei (Sf. Ignatie Briancianinov).

* Ascultarea este moartea mândriei si învierea smereniei (Sf. Ioan Scãrarul).

* Ascultarea este scara cea mai scurtã cãtre cer (Sf. Vasile cel Mare).

* Acela care nu împlineste poruncile lui Hristos sã nu se socoteascã a nu se fi lepãdat de El. Fiindcã orice cãlcare de poruncã, orice neascultare sunt o lepãdare de Hristos (Sf. Simeon Noul Teolog).

* Cel ce ascultã de Hristos se cãlãuzeste spre luminã (Sf. Talasie Libianul).

* Dumnezeu ne cere lucruri usoare ca sã trãim vesnic si noi suntem zãbavnici la ascultare (Fericitul Augustin).

* Ascultarea înseamnã a nu te mai încrede în tine toatã viata, orice bine ai săvârsi (Sf. Ioan Scãrarul).

* Acela care ascultã si pune în practicã cele ce învatã îsi zideste casa pe piatrã. Dacã însã ascultãm si nu urmãm ceea ce ascultãm, este zidire pe nisip (Fericitul Augustin).

* Cel ce nu ascultã poruncile Pãrintelui sãu se face cãlcãtor al fãgãduintei de a împlini cele mai înalte legãminte. Iar cel ce-si însuseste ascultarea si-si înjunghie voia cu sabia smeritei cugetãri a împlinit dupã puterea sa pe cele fãgãduite lui Hristos înaintea multor martori (Teodor Edeseanul).

* Ascultarea cu înfrânare supune fiarele (Avva Antonie).

* Ascultarea cea adevãratã este rãsplãtitã cu ascultare. Cãci dacã cineva Îl ascultã pe Dumnezeu si Dumnezeu îl ascultã pe el (Avva Mios).

* Se stie cã ascultarea este cea dintâi dintre toate virtutile de început, cãci înlãturã cu adevãrat mândria si ne aduce smerita cugetare (Sf. Diadoh).