vineri, 20 mai 2016

Viața în duh filocalic - Despre blândețe



      Cel blând pentru Dumnezeu este mai întelept decât înteleptii si cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici, cãci poartã jugul lui Hristos (Sf. Marcu Ascetul).

     Sã biruim prin blândete pe cei care ne-au ofensat; sã-i câstigãm prin evlavia noastrã! Sã lãsãm sã-i pedepseascã cugetul lor si nu mânia noastrã (Sf. Grigorie Teologul).


     Blândetea este cel dintâi rod al bunãtãtii (Învãtãtura de credintã ortodoxã).


     Blândetea este asezarea nemiscatã a sufletului, care rãmâne acelasi la cinste si la necinste (Sf. Ioan Scãrarul).


      Rãutatea se înmoaie si se potoleste cu blândetea, iar nu cu altã rãutate (Sf. Ioan Hrisostom).


      Dacã vrei sã biruiesti iutimea, câstigându-ti blândetea si îndelunga rãbdare, adu-ti aminte de Domnul Iisus Hristos (Sf. Efrem Sirul).


      Dumnezeu odihneste în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli (Sf. Ioan Scãrarul).


      Blândetea vine dintr-un suflet mãrinimos si dintr-o cugetare sãnãtoasã (Sf. Ioan Hrisostom).


      Blândetea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vietii. Prin ea se întãreste rãbdarea, usa întelepciunii duhovnicesti (Sf. Ioan Scãrarul).


      Prin bunãvointã si blândete veti câstiga inimile oamenilor, mult mai mult decât tot felul de cunostinte, de lumini si de stiinte (Sf. Ioan Hrisostom).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu