Sfântul Nicodim Aghioritul - DEASA IMPĂRTĂSIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE

       Binecredinciosii crestini trebuie sa se împartaseasca des cu Dumnezeiescul Trup si Sânge al Domnului.

      Toti binecredinciosii crestini sunt îndatorati sa se împartaseasca des. Acest lucru îl poruncesc:              

1) Stapânestile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos,            

2) Faptele si Canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintelor Sinoade si marturiile locale ale Sfintilor Parinti,

3) Cuvintele, rânduiala si sfintita lucrare a Sfintei Liturghii si        

4) Insasi rânduiala Sfintei împartasiri.

     1. Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a ne preda Taina Sfintei împartasiri, a zis: "Pâinea pe care Eu o dau este Trupul Meu, pe care Eu îl dau pentru viata lumii" (Ioan 6,51). ceea ce însemneaza ca dumnezeieasca împartasire este pentru credinciosi absolut trebuitoare pentru viata duhovniceasca în Hristos. Si pentru ca viata duhovniceasca în Hristos nu trebuie sa se împutineze nici sa înceteze, precum zice Apostolul: "Duhul sa nu-l stingeti" (I Tes. 5,19), ci sa fie neîntrerupta, pentru ca cei vii, dupa acelasi Apostol, sa nu mai traiasca viata lor trupeasca, ci viata lui Hristos, Care a murit si a înviat pentru ei, este de trebuinta ca sa fie deasa si întrebuintarea Sfintei împartasiri.

In alta parte, Domnul zice hotarât: "Amin, amin zic voua, de nu veti mânca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viata întru voi" (Ioan 6,53). Din aceste cuvinte se vede limpede ca Sfânta împartasanie este pentru crestin tot asa de necesara ca si Sfântul Botez. Fiindca aceeasi hotarâre pe care a dat-o pentru Botez, a dat-o si pentru Sfânta Împartasanie. Despre Botez a zis: "Amin, amin zic voua, de nu se va naste omul din apa si din Duh, nu poate intra întru împaratia lui Dumnezeu' (Ioan 3,5); iar despre Dumnezeiasca împartasanie a zis de asemenea: "Amin, amin zic voua, de nu veti mânca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sângele Lui nu veti avea viata întru voi". Asadar, dupa cum fara botez este cu neputinta ca omul sa traiasca viata duhovniceasca si sa se mântuiasca, tot asa este cu neputinta sa traiasca fara Dumnezeiasca împartasire. Si fiindca aceste doua Taine au aceste însusiri: Botezul se savârseste o singura data iar Taine Sfintei împartasiri se savârseste des si în fiecare zi, rezulta în chip firesc ca este absolut necesar ca si Dumnezeieasca împartasire sa se faca des.

Apoi, când Domnul a predat aceasta taina ucenicilor Sai, nu a dat-o ca un sfat, ca adica sa manânce Trupul Meu cine vrea si sa bea Sângele Meu cine vrea, asa cum a zis ca "cine vrea sa vina dupa Mine" si "daca vrei sa fii desavârsit", ci a zis poruncitor: "Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu” si ”Beti dintru acesta Toti, acesta este Sângele Meu"; adica neaparat trebuie sa mâncati Trupul Meu si neaparat trebuie sa beti Sângele Meu. Si iarasi zice: "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea" (Luca 22,19). Adica, aceasta taina pe care Eu v-o predau, sa o savârsiti nu numai odata, de doua sau de trei ori (precum tâlcuieste Sf. Ioan Gura de Aur) ci zilnic, întru pomenirea patimilor mele, a mortii si a întregii Mele rânduieli.

Iata deci ca si aceste cuvinte ale Domnului recomanda limpede cele doua lucruri necesare Sfintei împartasiri: neaparata ei savârsire si savârsirea adeseori. Adica nu numai sa ne împartasim, ci sa ne împartasim si des. De unde întelegem ca drept credinciosul, în orice stare sociala s-ar afla, este îndatorat si trebuie negresit sa primeasca si sa pazeasca aceste porunci stapânesti.

     2. Dumnezeiestii Apostoli urmând aceasta hotaratoare porunca a Domnului nostru, la începutul propovaduirii, cu orice prilej adunau pe toti credinciosii în loc ascuns de frica iudeilor, îi învatau, se rugau împreuna si savârsind Taina, se împartaseau si ei si toti cei adunati, precum marturiseste Sf. Ap. Luca, în Faptele Apostolilor, zicând ca cei trei mii, care crezusera în Hristos la ziua Cincizecimii si se botezasera, erau împreuna cu Apostolii, ca sa auda învatatura lor si sa se foloseasca si sa se împartaseasca cu Sfintele Taine, pentru ca sa se sfinteasca si sa se întareasca mai bine în credinta lui Hristos. "Erau, zice, asteptând învatatura Apostolilor, în împartasire, în frângerea Pâinii si în rugaciuni" (F. Ap. 2,42).

    3. De vom lua aminte cu atentie la Sfânta si Dumnezeieasca Liturghie, vom vedea ca de la început si pâna la sfârsit un singur scop are: sa duca la împartasire pe credinciosii crestini adunati. Pentru ca si rugaciunile pe care preotul le citeste în taina, si ecfonisele si în scurt toate sfintele rugaciuni, toate sfintele lucrari si rânduielile care se savarsesc aci, acest lucru arata.

La rugaciunea, care se numeste a celor credinciosi, se spune: "Da-le lor (adica credinciosilor) ca totdeauna sa-Ti slujeasca cu frica si cu dragoste si fara de pacat si neosânditi sa se împartaseasca cu Sfintele Tale Taine". In rugaciunea care urmeaza dupa savârsirea Sfintelor Taine zice: "Ca sa fie celor ce se vor împartasi spre trezirea sufletului si spre iertarea pacatelor", adica Sfintele acestea sa se faca credinciosilor, care se împartasesc, spre curatirea sufletului si spre iertarea pacatelor. Rugaciunea dinaintea Sfintei împartasanii zice: "Si ne învredniceste prin mâna Ta cea preacurata sa ni se dea Preacuratul Tau Trup, si Preacinstitul Tau Sânge si prin noi la tot poporul Tau".

Iar la ecfonise de asemenea, când striga catre popor, ca din partea Domnului: "Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu si beti din acesta toti, acesta este Sângele Meu;" si când, tinând în mâini sfântul Potir cu de viata  facatorul Trup si Sânge, iese în sfintele usi si aratându-l poporului îl cheama la Sfânta Impartasanie strigând cu mare glas: "Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va" adica veniti cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va împartasiti cu Dumnezeiestile Taine.

Dupa Sfânta împartasire, preotul si poporul multumesc lui Dumnezeu pentru acest mare Har de care s-au învrednicit. Si poporul multumeste: "Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca ne-ai învrednicit a ne împartasi cu Sfintele, Nemuritoarele si Preacuratele Tale Taine". Iar preotul zice: "Drepti, împartasindu-ne cu dumnezeiestile, Sfintele, Preacuratele si de viata facatoarele Taine, cu vrednicie sa multumim Domnului".

De aceea si dumnezeiescul Hrisostom, urmând Sfintelor canoane ale Sfintilor Apostoli si mai ales socotind ca toate sfintele lucrari ale Sfintei Liturghii au în vedere împartasirea credinciosilor, socoteste nevrednici chiar si de intrarea în biserica, pe cei ce merg la Sfânta Liturghie si nu se împartasesc.

"Vad, zice, ca multi se împartasesc mai mult din obicei si nu dupa dreapta judecata. Pentru ca atunci când vine Postul Mare, toti, în orice stare s-ar afla, fie vrednici, fie nevrednici, se împartasesc. Tot asa fac si când vine ziua Bobotezei, chiar daca acest timp nu este pentru împartasire.

Dar nici Boboteaza si nici Postul Mare nu fac vrednici pe oameni pentru împartasire, ci îi face vrednici curatia sufletului. Cu aceasta te poti împartasi în fiecare zi. Caci zice Sfântul Apostol Pavel, ca ori de câte ori va împartasiti vestiti moartea si patimile Domnului, adica faceti pomenirea mântuirii voastre, adica a binefacerii pe care ati primit-o.

Gândeste-te bine câta grija aveau cei ce mâncau din jertfa Legii Vechi? Ce nu faceau? Cum se pregateau? Necontenit se curateau. Iar tu care vrei sa te împartasesti din jertfa de care se cutremura si îngerii, vrei sa te curatesti numai în anumite timpuri? Cum te apropii de Altarul lui Hristos si îndraznesti sa te împartasesti  cu mâinile si buzele necurate si întinate?

Vad ca se face multa nerânduiala la împartasire. In celelalte zile ale anului nu va împartasiti chiar daca adeseori sunteti curati; iar când vin Pastile, chiar daca ati facut ceva rau, îndrazniti sa va împartasiti. Vai de nepriceperea si de raul vostru obicei!

Zadarnic se savârseste Liturghia în fiecare zi, ca nu va împartasiti. Zadarnic stam în fata Altarului, ca nimeni nu vine sa se împartaseasca. Acestea le spun, nu ca sa va împartasiti oricum, la întâmplare, ci ca sa va faceti vrednici.

Omule, nu esti vrednic sa te împartasesti? Atunci nici pe celelalte rugaciuni ale Liturghiei nu esti vrednic sa le auzi. ”

    4. Dar nu numai cele spuse pâna acum, îndatoreaza pe tot crestinul, care nu are impedimente, sa se împartaseasca des, ci si însasi Dumnezeieasca Taina si împartasirea, daca ne gândim bine, ne atrage sa ne împartasim des, pentru ca este un element esential al vietii sufletului. Sa vedem ce însemneaza acest lucru.

Teologii scolastici spun ca esential este acel element fara de care este cu neputinta sa se faca ceea ce se face. De pilda, element esential în viata omului este rasuflarea, pentru ca fara de ea omul nu poate sa traiasca. Tot asa este hrana pentru întretinerea trupului. Deci, asa cum este trebuitoare respiratia neîncetata pentru a trai, si hrana pentru alcatuirea firii trupesti, tot asa si deasa împartasire este necesara pentru viata sufletului si pentru sustinerea fiintei lui, sau ca sa spun mai bine, este cu mult si fara de asemanare mai necesara.

Deci fratilor, de vreme ce împartasirea deasa este necesara tuturor crestinilor, precum am dovedit cu marturiile pe care le-am adus pâna acum, este de mare nevoie ca si noi sa ne împartasim des, ca sa avem în noi Viata, care este Iisus Hristos si ca sa nu murim moarte sufleteasca. Caci acei care nu se hranesc adesea cu aceasta hrana duhovniceasca, cu adevarat mor. Si desi se arata ca trupeste traiesc, sufleteste însa sunt morti, pentru ca s-au îndepartat de viata cea duhovniceasca si adevarata, pe care o face Sfânta împartasanie.

Si asa cum pruncul, când s-a nascut, plânge si cere cu multa staruinta hrana si laptele lui, iar daca nu suge si n-are pofta este semn ca este bolnav si în primejdie sa moara, tot asa si noi trebuie sa staruim ca sa ne alaptam din hrana cea duhovniceasca, Sfânta împartasanie, ca sa vietuim, iar daca nu o facem ne primejduim de moartea sufleteasca.

Zice si Sfântul Ioan Gura de Aur: "De vreme ce ne-am învrednicit de atâta iubire si cinste de la Hristos, ca sa ne împartasim cu Trupul si cu Sângele Lui, sa nu ne lenevim a face acest lucru. Nu vedeti pe copii cei mici cu câta graba apuca sânul mamei lor? Cu câta repezeala pun buzele la sân? Cu asa graba ar trebui ca si noi sa ne apropiem de aceasta Sfânta Masa si de acest sân al duhovnicescului Potir, ca sa ne împartasim. Sau mai bine zis, cu mai mare graba sa ne alaptam din Sfânta împartasanie, ca niste prunci care se alapteaza cu Harul Sfântului Duh, si singura noastra mâhnire sa fie neîmpartasirea cu aceasta hrana de Viata facatoare"