În data de 4 iunie Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Mucenici Zotikos, Attalos, Kamasis şi Filippos de la Niculiţel, martirizaţi în secolul al IV-lea, cinstirea lor făcându-se în această zi încă din vechime. Ei fac parte din cei 36 de mucenici care au pătimit pentru Hristos pe pământul ţării noastre, în vechea cetate Noviodunum, Isaccea de astăzi, la sfârşitul veacului al III-lea şi începutul veacului al IV-lea.
Sfintele trupuri ale celor patru mucenici au fost descoperite printr-o fericită întâmplare în vara anului 1971 şi sunt printre puţinele moaşte întregi din întreaga lume ortodoxă.
După ce Zotikos, Attalos, Kamasis şi Filippos au fost martirizaţi în cetatea Noviodunum, creştinii le-au luat trupurile în taină şi le-au depus într-o criptă martiricon din Niculiţel, unde se mai aflau şi moaştele altor sfinţi mai vechi. Faptul în sine este deosebit de important. El dovedeşte nu numai că creştinismul propovăduit de Sfântul Andrei în teritoriul lupilor de la Istru fusese acceptat de timpuriu de către locuitorii autohtoni ai acestei margini de lume, ci şi că fusese mărturisit muceniceşte. Lucru probat, iată, de grija creştinilor contemporani celor patru sfinţi de a le depune trupurile martirizate alături de cele ale altor mucenici care îl mărturisiseră pe Hristos, după unele păreri, cu aproximativ un secol mai înainte.
Cercetările arheologice desfăşurate aici au scos la iveală vechiul mormânt martiric, ridicat pentru adăpostirea a doi sfinţi ale căror nume nu s-au păstrat însă. Mormântul mai avea şi o construcţie anexă. În pământul de sub criptă, arheologii au descoperit două vase de ofrandă şi o placă de gresie cu inscripţia în limba greacă: "aici şi acolo sângele martirilor"
Deasupra criptei a fost zidită ulterior o basilică din piatră în care s-a slujit mult timp după aceea. Războaiele, pustiirile şi înrobirile produse de neamurile năvălitoare în drumul lor spre Roma Eternă au dus la căderea multor cetăţi de pe malurile fluviului, dar şi la distrugerea zidurilor basilicii de la Niculiţel, ce păstra sub pardoseala ei cripta cu nepreţuitele odoare ale creştinismului primar.
Descoperirea sfintelor moaşte după o ploaie torenţială
Numeroasele ploi torenţiale care au căzut în vara anului 1971 la Niculiţel au spălat o uliţă dintr-o parte a satului, lăsând să se vadă o misterioasă cupolă de piatră. Localnicii au crezut că este vorba despre un loc în care fusese îngropată o comoară. Câţiva dintre ei s-au încumetat şi au spart cupola, coborând în criptă un felinar. Când au văzut rămăşiţele pământeşti, s-au speriat şi au anunţat autorităţile. Cercetătorii sosiţi la faţa locului au descoperit în criptă osemintele celor patru sfinţi puse într-un sicriu din lemn, iar pe unul dintre pereţi, deasupra sicriului, două inscripţii greceşti scrise cu roşu în tencuială: "Martirii lui Hristos" şi "Martirii Zotikos, Attalos, Kamasis, Filippos". Fiecare inscripţie era protejată de câte o cruce cu monograma Mântuitorului Iisus Hristos.
Salvarea moaştelor într-o noapte de ianuarie
Autorităţile vremii au încercat, ca şi în alte cazuri similare (Adamclisi, spre exemplu), să muşamalizeze descoperirea şi să nu sufle o vorbă despre sfinţi. Din acest motiv, moaştele au fost lăsate pe loc pentru multă vreme, supuse intemperiilor, pretextându-se că ele trebuie cercetate de către specialişti de la Bucureşti.
În noaptea de 17 ianuarie 1973 însă, cu binecuvântarea fericitului întru adormire Antim Nica, arhiepiscopul Dunării de Jos din acea perioadă, Preasfinţitul Gherasim Constănţeanul pe atunci, actualmente Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu părintele consilier Dumitru Capaciurea de la Măcin au ridicat cu evlavie şi curaj sfintele moaşte, trecând peste toate ordinele Securităţii şi ale celorlalte autorităţi din zonă, şi le-au dus la Mănăstirea Cocoş, unde au fost pregătite şi apoi aşezate spre venerare credincioşilor. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, credincioşii au început să vină cu sutele la sfintele moaşte, zădărnicind astfel încercările de a se face dispărute sfintele relicve creştine.
O dată pe an, sfinţii se întorc în cripta martirică
Importanţa cu totul excepţională a ansamblului paleocreştin de la Niculiţel pentru istoria creştinismului românesc, dar şi pentru cel universal, a determinat Arhiepiscopia Dunării de Jos să ridice în anii 80 ai secolului trecut, în plină epocă ateistă, un edificiu care protejează martiriconul şi ruinele basilicii paleocreştine, în incinta căruia sunt expuse vestigiile găsite în acest loc sfânt în timpul săpăturilor arheologice.
Odată cu întronizarea Înalt Preasfinţitului Teodosie ca Arhiepiscop al Tomisului, s-a instituit tradiţia ca, în fiecare an, în preziua prăznuirii Sfinţilor Mucenici Zotikos, Attalos, Kamasis şi Filippos, după oficierea Sfintei Liturghii în biserica mare a Mănăstirii Cocoş, sfintele moaşte să fie purtate în procesiune la Isaccea, apoi la martiriconul din Niculiţel, unde se face priveghere toată noaptea. Apoi, sunt depuse exact în cripta în care au fost descoperite, unde rămân până a doua zi.
Tradiţia scoaterii moaştelor martirilor de la Niculiţel pe data de 4 iunie este păstrată de atunci în fiecare an, devenind una dintre marile sărbători ale Dobrogei. Se crede că rugăciunea la moaştele Sfintilor de la Niculiţel poate aduce ploaia pe vreme secetoasă sau îi poate feri pe locuitori de inundaţii. La exact 30 de ani de la descoperire, în zilele de 3-4 iunie 2001, a avut loc o procesiune în care moaştele au fost purtate de un sobor de preoţi şi arhierei, în frunte cu IPS Teodosie al Tomisului, la Isaccea, fosta cetate a Noviodunumului, acolo unde aceştia fuseseră martirizaţi.
Timp de o noapte şi o zi, Sf. Moaşte au stat în Martiriconul unde au fost descoperite. S-a făcut priveghere, citindu-se din Psaltire, pentru aceasta rânduindu-se doi fraţi, Adrian şi Gavriil de la Mănăstirea Dervent. După miezul nopţii, călugării s-au gândit să imortalizeze aceste clipe unice cu ajutorul unui aparat fotografic. Unul dintre ei a fost surprins citind din Psaltire. La transpunerea pe hârtia foto, însă, pe lângă personajul din imagine, a apărut un fascicol de lumină venind de sus, până la intrarea în Martiricon, unde raza parcă se frânge şi poposeşte la Sf. Moaşte.
Monahii l-au consultat pe părintele Arhimandrit Petroniu Tănase de la Schitul Prodromu, Muntele Athos, în privinţa acestei întâmplări. Stareţul le-a spus că, fără îndoială, această Lumină Dumnezeiască este Lumina Sfinţeniei Sfântului Duh, de care s-au învrednicit Sf. Mucenici prin jertfa lor, nevăzută de ochii omeneşti, dar care s-a lăsat să fie prinsă de aparatul fotografic, ca o binecuvântare cerească peste cei ce făceau cu evlavie şi cinste prăznuirea Sfinţilor Mucenici. Lucrul minunat este că această Lumină, invizibilă de obicei pentru noi, oamenii păcătoşi, s-a făcut văzută şi surprinsă de aparatul foto pentru a ne întări şi mai mult în credinţă faţă de Sf. Mucenici şi toţi sfinţii. Călugărul din fotografie l-a întrebat pe părintele Petroniu ce legătură ar putea avea această Lumină cu el. Părintele i-a răspuns: „Lumina nu a apărut pentru că ai fi fost frăţia ta acolo, ci ea era şi mai înainte şi este şi acum şi a fost prinsă de aparatul fotografic în chip minunat, ca o binecuvântare Dumnezeiască pentru evlavia şi cinstirea Sf. Mucenici ce se făceau atunci. Lumina care a apărut este Lumină Cerească în cinstea Sf. Mucenici, când s-au reîntors la vechiul lor sălaş.”
După încheierea praznicului, ele sunt purtate în mare cinste spre Mănăstirea Cocoş, unde vor aduce bucurie şi alinare vieţuitorilor de aici şi miilor de închinători care vin din întreaga ţară, până anul viitor când vor fi din nou purtate, ca şi acum mai bine de 16 secole, în respect şi venerare, spre locurile în care au pătimit şi au fost înmormântaţi.
"Păstrarea acestor sfinte moaşte în tainiţa pământului mai bine de o mie de ani, ca şi descoperirea lor în 1971 reprezintă, cu adevărat, un lucru dumnezeiesc şi un dar nepreţuit pe care Cerul l-a făcut neamului nostru creştin din naştere şi cinstitor al lui Dumnezeu Cel minunat întru Sfinţii Săi"", arăta într-un interviu acordat ziarului nostru Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii.
La final să spunem şi noi în această zi, aşa cum ne îndeamnă episcopul locului, Preasfinţitul Visarion: "Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe Zotic, pe Atal, pe Camasie şi pe Filip, Mucenicii lui Hristos, care au propovăduit adevărata credinţă şi au primit cununa cerească!".
Sursa: Ziarul Lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu