De ce este atât de important să definim voința în raport cu
dorințele? Tocmai pentru că voința este cârma, iar dorințele sunt
”combustibilul” care pune în mișcare întreaga nostră făptură. Raportul
dintre voință și dorințe pune în valoare starea de grație a omului, care
este Libertatea, sau o umbrește, aruncându-l pe om în haosul pe care îl
pricinuiește neîncetata rotire a dorințelor,
care prin natura lor sunt mișcătoare, trăgând fiecare în partea ei,
astfel mișcând și clătinând voința de care se află legate ca de un
țăruș.
Dacă ar fi să ne închipuim plastic acest lucru, am putea
compara dorințele cu niște cai care se rotesc în cerc, legați de stâlpul
voinței. Atât timp cât mersul cailor e armonios, voința rămâne
nemișcată, oferind mișcării o rază perfectă, astfel încât alergarea
cailor să pară un dans. Dacă însă unul dintre cai ar începe să alerge
invers sau să se ridice în două picioare, atunci și ceilalți ar cădea
pradă haosului, ajungând să se tragă în toate părțile, până ar smulge
stâlpul voinței, târându-l aiurea.
Voința este ceva ce ține de
libera alegere și de aceea este ceva propriu doar omului, nu și
animalelor, în timp ce dorințele izvorăsc din instincte și sunt legate de
simțuri, fiind proprii atât oamenilor, cât și animalelor. De pildă,
atât oamenii, cât și animalele simt dorința de a mânca, dar oamenii pot
posti prin voință.
Voința este partea superioară a sufletului uman,
astfel că omul poate face alegeri care nu sunt dictate de dorințe, spre
deosebire de animale care sunt mișcate doar de dorințe și spaime. Omul
face alegeri raționale pe care le urmează - alegerile care se fac din
pornirile dorințelor sau sunt dictate de spaime îl apropie pe om de
animal, abătându-l de la chemarea pe care o are în lume.
( SINDROMUL ”CESĂFAC” - Ieromonah Savatie Baștovoi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu