Nici un om nu apare întâmplător în viața noastră, pentru simplul fapt că nici un om nu este întâmplător în univers, ci are o chemare supremă. De multe ori oamenii nu ajung să cunoască importanța pe care au avut-o în viața altui om.(...)
Cu alte cuvinte, orice întâmplare și orice om care ne sensibilizează trezesc în noi un gând de compătimire, o lacrimă însoțită de nevoia arzătoare și firească de a-i ajuta pe ceilalți, este o lucrare a lui Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu vorbește prin copii, prin bătrâni, prin oamenii străzii, prin frig și prin secetă, prin frumusețea naturii și prin tristețea spitalelor. În toate se poate manifesta glasul lui Dumnezeu care ne îndeamnă să ne grăbim să fim mai buni, să facem binele acum. Singura stare adevărată pe care o trăim este aceea de sensibilitate, de compasiune, de atenție revărsată spre ceilalți, nu spre propriul ego. Iar starea aceasta bună și curată de cele mai multe ori ne este declanșată de oamenii cu care ne întâlnim, și dacă cineva reușește să ne trezească la bunătate este o certitudine că el nu a intrat întâmplător în viața noastră, ci trimis de Dumnezeu. Chiar și pentru o secundă.
Pentru că o secundă este suficientă pentru a încăpea Dumnezeu în ea, cu toată veșnicia și iubirea Lui.
Ieromonah Savatie Baștovoi, DUMNEZEU povestit pe înțelesul unei femei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu