Suflete armonizate

     Rugăciunea, ca orice exercițiu și lucrare omenească, poate fi bună sau mai puțin bună. Unii ajung la desăvârșire, alții rămân la treptele de jos. Pe măsură ce rugăciunea sporește și calitatea ei se îmbunătățește, sufletul omului se armonizează. Calitatea rugăciunii se cunoaște din urmările pe care le are asupra sufletului celui ce se roagă. Dacă un om devine mai bun în urma rugăciunii, înseamnă că el se roagă corect și este un semn clar că Dumnezeu îl aude, chiar mai clar decât dacă i s-ar îndeplini anumite dorințe. Dar dacă omul, deși se roagă des și mult, totuși nu capătă un suflet și o purtare mai bune, înseamnă că rugăciunea lui nu este plăcută lui Dumnezeu. Cum este posibil așa ceva? Ne-o spune însuși Hristos în pilda vameșului și a fariseului, unde rugăciunea disciplinată, făcută după tipicul fariseilor, a fost mai slabă decât suspinul smerit al vameșului care nu îndrăznea să intre în Templu, ci se bătea în piept și zicea: ”Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” Așadar, rugăciunea depinde în primul rând de starea noastră. 

    Un om cu o experiență duhovnicească neîntreruptă ajunge să aibă un suflet echilibrat din care înalță rugăciuni plăcute lui Dumnezeu, la fel cum un om împrăștiat și aflat în permanență sub impresia zilei și a oamenilor cu care intră în contact se va ruga din stări nepotrivite, sau nu se va ruga deloc. Însăși dorința și nevoia de a te ruga este un gând care apare doar într-o inimă adusă la o stare de umilință și cumințenie. 

    Pentru a mă face mai bine înțeles, voi aduce pilda instrumentelor muzicale. Nici un chitarist nu cântă la o chitară așa cum o găsește în cui, ci mai întâi o acordează. O chitară dezacordată nu înseamnă că este o chitară rea, ci doar că nu va scoate sunetele armonioase pe care le scoate o chitară similară, acordată în prealabil. 

    La fel și noi, înainte de a ne pune la rugăciune, trebuie să privim în sufletul nostru pentru a-l acorda după notele iubirii și smereniei predanisite de Hristos, și abia după aceea să începem muzica cea mai înaltă și mai frumoasă între muzici, care este rugăciunea. 

    Și da, mai bine este să cânți cum trebuie un cântec simplu, decât să falsezi pe o partitură complicată. 

    Fiecare cu măsura sa, Dumnezeu ne vede pe toți.

Ieromonah Savatie Baștovoi