Tristețea... bună sau rea?

Sunt două feluri de tristețe: una bună, născătoare de virtuți, și una rea care duce la disperare și decădere.

Le recunoști după lucrarea lor: una, cea bună, te împinge să faci bine, să fii iubitor, te sensibilizează și te mișcă spre mulțumire, spre contemplația Iubirii, fiind grabnică să sară în ajutor, să slujească pe celălalt fără recompensă; alta, cea rea, te face să renunți la luptă, caută scuze, învinovățește pe alții de propriile înfrângeri, e plină de nemulțumire și cârtire, nu poate vedea iubirea și nu poate iubi, căci se închide în sine și caută doar să sugă și să primească, fiind incapabilă să ofere și întru totul lipsită de dorința de a dărui și a sluji pe celălalt, slujire care este forma supremă a iubirii. Una este de la Dumnezeu, cealaltă, de la diavol. La fel e și cu bucuria. 
Toate sentimentele umane au o manifestare bună și una rea, pentru că tot ce a fost lăsat de Dumnezeu să fie bun, diavolul a contrafăcut cu o formă rea, foarte asemănătoare în aparență, dar care are rezultate inverse, adică rele și distrugătoare.
                                                                                  Ieromonah Savatie Baștovoi