Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!

     Într-o zi, în timpul Postului Mare, pe când eram membru al organizației tineretului rus din Paris, unul din liderii noștri a venit la mine și mi-a spus: ”Noi am invitat un preot care ne va vorbi. Vino și tu!” Am răbufnit cu indignare, spunând că nu voi veni. Nu vedeam nici un folos în a merge să ascult vorbe despre biserică. Nu credeam în Dumnezeu. Nu doream să pierd vreo clipă din timpul meu. Atunci responsabilul nostru mi-a explicat că toți cei care făceau parte din grupul meu au reacționat la fel și, dacă nimeni nu va veni, ne vom face cu toții de rușine. Liderul nostru era om înțelept. Nu a încercat să mă convingă să vin ca să ascult cuvintele preotului cu atenția cuvenită, încât poate aș găsi adevăr în ele. ”Nu asculta, spuse el, nu îmi pasă dacă asculți, dar stai și fii o prezență fizică.” Atâta loialitate eram dispus să-i ofer organizației mele de tineret și tot atât de multă indiferență eram pregătit să-i ofer lui Dumnezeu și slujitorului Său. Așa că am stat la toată cuvântarea, dar simțeam o indignare și o aversiune crescânde. Omul care ne vorbea, după cum am descoperit mai târziu, era un om deosebit, dar atunci nu eram capabil să percep această dimensiune a lui. Am putut vedea doar o imagine a lui Hristos și a creștinismului care îmi părea profund respingătoare. După terminarea conferinței, m-am grăbit spre casă pentru a verifica adevărul celor spuse de el. Am întrebat-o pe mama dacă avea o Evanghelie, deoarece doream să văd dacă se adeverea impresia de absurd cu care rămăsesem de la conferință. Nu m-am așteptat la nimic bun în urma lecturii mele, așa că am numărat capitolele celor patru Evanghelii, pentru a fi sigur că o voi citi pe cea mai scurtă și că nu-mi irosesc astfel timpul. Și aceasta era Evanghelia după Sfântul Marcu, pe care am început să o citesc.
Nu știu cum să vă transmit ce s-a întâmplat. Am să încerc să explic foarte simplu, și acei dintre voi care au trecut printr-o experiență similară vor înțelege mesajul. În timp ce citeam începutul Evangheliei Sfântului Marcu, înainte de a fi ajuns la capitolul 3, am devenit conștient de existența unei prezențe. Nu am văzut nimic. Nu am auzit nimic. Nu am avut halucinații. Era o simplă certitudine, aceea că Domnul era acolo și că mă aflam în prezența Lui, a Cărui viață începusem să o citesc cu atâta repulsie și rea-voință.
    Aceasta a fost întâlnirea mea fundamentală cu Domnul. Știam acum că Hristos exista. Știam că El era Tu, cu alte cuvinte că El era Hristos Cel Înviat.  (...) Apoi am descoperit ceva absolut esențial pentru mesajul creștin, și anume faptul că Învierea este singurul eveniment al Evangheliei care aparține istoriei: nu numai trecutului, ci și prezentului. Hristos a înviat acum 20 de veacuri, dar El este Hristos Cel Înviat atât timp cât istoria continuă. Totul în jurul meu a dobândit un sens doar în lumina Învierii, pentru că Hristos era viu și eu am fost în prezența Lui. Puteam afirma cu certitudine că ceea ce spune Evanghelia cu privire la răstignirea Profetului din Galileea este adevărat și sutașul avea dreptate când spunea: ”Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”(Matei 27,54)

Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune