Mântuitorul Hristos, având toate afectele noastre omenesti, adică toate aceste neputinte ale trupului - infometarea si frigul si setea - a fost sensibil la suferinta umană, la nevoile noastre. A fost sensibil când cineva era bolnav, si îl vindeca. De cele mai multe ori, Mântuitorul făcea apel la credintă. Uneori insă, dacă cineva era foarte bolnav, nici nu-l mai intreba dacă el crede că poate fi vindecat, ci îl vindeca cu cuvântul. Ii era mila când cineva era in deznădejde pentru ca îi murise copilul, cum fusese văduva din Nain. Ii era milă de cei care erau flămânzi si insetati.
Intr-atât S-a confundat Iisus cu noi, oamenii! Intr-atât Și-a asumat toate slăbiciunile noastre si toate neputintele noastre, încât oricine suferă, Hristos suferă cu el! Oricine este bolnav, Hristos este bolnav cu el! Oricine e indurerat si plânge, Hristos plânge cu el!
Părintele Gheorghe Calciu - Cuvinte vii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu